Doi scoţieni se întîlnesc.

– Vrei să ştii cel mai nou banc cu scoţieni?

– Da.

– Dă-mi o liră şi ţi-l spun.

– Ha, ha, ha, chiar că e bun.

Care este cea mai fair play galerie de fotbal din lume? Cea a scoţienilor: nu aruncă cu nimic pe stadion!

Doi scoţieni călătoreau cu avionul. La un moment dat, un zgomot cumplit, motoarele se opresc şi se aude căpitanul în difuzoare:

– Stimaţi călători, avem o problemă gravă cu avionul, sper că voi găsi un loc de aterizare forţată, în orice caz vă rog să nu intraţi în panică…. etc etc… La care unul din scoţieni izbucneşte în plîns. Celălalt se uită mirat la el şi-i replică:

– De ce plîngi? Doar nu e avionul tău!…

Doi scoţieni ies de la Operă.

– Măi tîmpitule, spune unul dintre ei, nu eşti normal? Să-i dai un bacşiş aşa de gras garderobierei?

– Da, dar nu vezi ce haină grozavă mi-a dat?…

McGregor moare. Văduva ridică o piatră funerară cu inscripţia “Odihneşte-te în pace!”. Apoi află că decedatul şi-a lăsat toată averea bisericii. Drept care pune să se graveze încă un rînd: “Pînă vin la tine!”…

Un scoţian emigrează în America. După 20 de ani, se întoarce în Scoţia să-şi vadă rudele. Spre uimirea lui, constată că toţi bărbaţii din familie purtau barbă. Emigrantul american îi întreabă :

– Ce-i cu bărbile astea la voi, v-aţi călugărit cu toţii sau a apărut o noua modă în Scoţia?

Unul dintre scoţieni răspunde :

– Nici una, nici alta. Se pare că ai uitat că acum 20 de ani cînd ai plecat în America ai luat cu tine şi briciul…

Într-o zi, un scoţian merge să joace golf cu băiatul său. Cum ajung la teren, îl întreabă:

– Ştii să găseşti mingiile rătăcite?

– Bineînţeles, răspunde băiatul.

– Atunci adu repede una să putem începe!

McGreggor a plecat într-o excursie cu logodnica lui, cu o maşină împrumutată de la un prieten. Se circulă în tăcere. Roşu ca racul, McGreggor catadicseşte să ridice privirile spre fată şi îi spune, cuprins de emoţie:

– Ăă… ştii, Mary… aş vrea să-ţi spun ceva… dar n-am curajul…

Cu ochii strălucind, Mary îl încurajează:

– Spune dragă, hai, îndrăzneşte…

– Uite, Mary, eşti de acord să plătim benzina pe din două?

La brutărie în Scoţia:

– Aş dori o pîine de un kilogram. Cît costă?

– Opt sute, răspunse brutarul. Poftim!

– Dar pîinea asta este mai uşoară, spuse scoţianul, cîntărind-o în mînă.

– Nu-i nimic, răspunse brutarul impertinent. O să fie mai uşor de cărat.

– Poftim banii, zise clientul, aruncînd pe tijghea şase sute.

– Nu sînt suficienţi. Mai trebuie.

– Nu-i nimic, replică scoţianul. O să fie mai uşor de numărat.

Care e diferenţa dintre un scoţian şi o nucă de cocos? Nuca de cocos îţi dă de baut…

Soţia lui McTavish discută cu soţia lui McCornick:

– Uite ce evantai frumos am. E ca şi nou. L-am primit acum zece ani, ca dar de nuntă. Ştii de ce e aşa? Îl mişc foarte, foarte încet, să nu se strice.

– Al meu e şi mai bun. Soţul meu nu-mi dă voie să-l mişc deloc. Îl ţin deschis în faţă şi dau repede din cap, în dreapta şi-n stînga.

Intrigată, soţia îi spune şoptit bărbatului:

– E trecut de miezul nopţii şi tînărul McGregor e încă în salon cu fiica noastră. Ea stă pe genunchii lui şi nici măcar nu au aprins lumina de cînd s-a înnoptat.

– Să ştii că îmi place flăcăul! Economiseşte curentul electric şi foloseşte un singur scaun în loc de două.

Într-o distilerie din Glasgow, un muncitor vine în goană la patron:

– Şefu’, nenorocire! McGregor a căzut în butoiul cu whisky.

– Cumplit! S-a înecat?

– Pînă la urmă, da.

– Cum adică, “pînă la urmă”?

– Adică a mai apucat să scoată capul de trei ori, cerînd de fiecare dată cîte o măslină.

Un tînăr scoţian decide să-şi înceapă o nouă viaţă în Australia. Aşadar, pleacă în Australia, îşi găseşte un apartament într-un mic bloc şi se mută acolo. După o săptămînă-două îl sună mama lui să vadă cum se descurcă băiatul în noua lui viaţă.

– E foarte bine aici. Dar am nişte vecini tare ciudaţi. Unul se dă toată ziua cu capul de pereţi, cel cu un etaj mai sus stă întins pe jos şi nu ştiu ce dracu’ tot vorbeşte la parchet, iar vecina de lîngă urlă toata ziua.

– Doamne, măi băiatule, ce oameni ai pe-acolo? Te sfătuiesc să nu care cumva să intri în contact cu astfel de persoane.

– Nu, fii sigură că nu. Stau în apartamentul meu toată noaptea şi cînt din cimpoi.

Mc Cormick a venit la Londra, la prietenul său Smith. Acesta îl plimbă prin oraş. La un moment dat, intră amîndoi într-o tutungerie şi Smith îşi cumpără tutun de pipă. McCormick admiră vitrinele. Smith îl invită:

– Vrei să-ţi ofer o havană?

– Nu, mulţumesc, ştii că nu fumez. Dar, dacă eşti atît de drăguţ, oferă-mi nişte timbre poştale.

La ora de psihologie, elevii trebuie să scrie o lucrare cu tema “Ce este lenevia?”. Sean O’Brien predă caietul după numai cîteva minute. Intrigat, profesorul îl deschide, dar nu găseşte decît foile goale. Abia pe ultima pagină, jos, stă scris cu caractere mici: “Asta-i lenevia”.

Un scoţian se întoarce acasă cu un coşulet plin de căpşuni. Scoate o căpşună, o dă fiului său şi-i spune:

– Ţine, fiule! Şi celelalte au acelaşi gust.

– Camera cu vedere spre mare costă cu două lire sterline mai mult.

– Şi dacă acopăr ferestrele cu ziare, ce reducere îmi faceţi?

McGregor îi promisese fiului să-i dea cîte un sfert de liră pentru fiecare notă bună. Văzînd că de la un timp băiatul are numai note maxime, îl întreabă:

– Ascultă, John, nu prea te văd tocind. Nu cumva împarţi banii cu profesorul?

Domnul McGregor trimite o scrisoare ziarului local:

“… şi vă previn pentru ultima oară că, dacă veţi mai publica anecdote idioate pe seama aşa-zisei zgîrcenii a scoţienilor, n-o să mai împrumut niciodată amărîtul vostru de jurnal de la prietenul meu, McMulligan, care a cîştigat un abonament anual la concursul de cuvinte încrucişate!”

Doi scoţieni hotărăsc să se bată în duel. Pentru a nu fi descoperiţi că încalcă legea, vor trebui să se deplaseze la o distanţă considerabilă, într-un loc ferit, în poiana unei păduri. Scop în care e nevoie să ia trenul. Se duc amîndoi la gară:

– Daţi-mi un bilet dus, zice primul.

– Eşti pesimist, concluzionează celălalt. Eu iau dus şi întors.

– Nu-s pesimist, sînt econom. De obicei, mă întorc cu biletul adversarului.

Un scoţian se apropie de casiera unui teatru şi îi întinde o monedă.

– Doriţi să vă reţin un loc? întreabă casiera.

– Nu, asta este pentru dv. Voi reveni peste un sfert de oră cu soţia, iar dv. veţi spune că s-au vîndut toate biletele.

– Fac o cură de slăbire după sfatul medicului, îi povesteşte scoţianul prietenului său. Iau prînzul mai tîrziu şi mai iau deloc cina.

– Şi nu încalci niciodată regula asta?

– Niciodată!

– Foarte bine. Atunci te invit în seara asta la mine, la cină!

McGreggor îl întreabă pe prietenul său, McIntosh, proprietarul unei fabrici de confecţii:

– E adevărat că la fabrica ta se organizează o chetă în scopuri umanitare?

– Da.

– Şi tu ce dai?

– Eu dau aprobarea!

Un scoţian merge pe stradă foarte aplecat, sprijinindu-se de un băţ foarte scurt. La un moment dat, se întîlneşte cu un prieten, care îl întreabă plin de compasiune:

– Reumatism?

– Nu! Mi s-a rupt băţul.

Un renumit violonist scoţian se mîndreşte în faţa tatălui său:

– Închipuie-ţi, tată, deja primesc aproape 1000 de dolari pentru o singură urcare pe scenă. Ştii cît face? Pentru fiecare coardă cîte 250 de dolari.

– Văd, fiule… Îmi pare rău că nu te-am învăţat să cînţi la harpă!

– Cine e pacientul de pe masa de operaţie?

– Un jucător din echipa de Cupa Davis a Scoţiei. A inghiţit din greşeală o minge de tenis.

– Şi cel care aşteaptă la uşă?

– E preşedintele clubului. Mingea era a lui.

Un scoţian care a petrecut o lună de zile la Londra îi relatează unui amic, la un pahar de whisky:

– Foarte ciudaţi londonezii ăştia! Închipuieşte-ţi că într-o noapte, pe la ora trei, unul dintre ei a început să bată în uşa camerei mele de hotel şi să zbiere.

– Şi tu ce-ai facut?

– Ce să fac? Să mă pun cu nebunul? Am continuat să-mi văd de treabă şi să cînt liniştit la cimpoi.

Un scoţian îi trimite iubitei sale o telegramă cu răspuns plătit – maximum zece cuvinte. Textul suna aşa: “Te iubesc! Vrei să-mi fii soţie?”. Răspunsul a fost: “Da, da, da, da, da, da, da, da, da, da!”.

O familie de scoţieni pe stradă vara, căldura mare. Puştiul:

– Tati, tati, ia-mi şi mie o îngheţată.

– N-am bani de-ngheţată.

– Hai, tati, te rog – revine puştiul după juma’ de oră.

– N-auzi că nu-ţi iau?

– Taaati, hai ia-mi o-ngheţată.

– Da’ ia-i, dragă, o-ngheţată că n-o să sărăceşti din asta – intervine mama.

În fine, tatăl se lasă înduplecat şi-i cumpără puştiului o îngheţată.

După 15 ani, puştiul, adult acum, îşi vizitează familia. Ies la plimbare. În dreptul unui bar:

– Ce zici, tată, dai şi tu o bere?

– Ai înnebunit ? Bere după îngheţată?!

De două zile şi două nopţi, McConall stă de veghe la căpătîiul soţiei. În zori, biata femeie îşi dă duhul. Trist, McConall se duce la bucătărie şi-i spune bătrînei servitoare:

– Pentru micul dejun sa prăjeşti doar o felie de pîine, nu două ca de obicei.

De ce se plîng producătorii de frigidere că nu pot face profit în Scoţia fiindcă scoţienii nu cumpără frigidere? Clienţii nu vor sub nici o formă să creadă că la închiderea uşii se stinge lumina…

Ziua tradiţională pentru căsătorii în Scoţia este 29 februarie. Astfel, trebuie doar la 4 ani o dată să dea o petrecere cu ocazia zilei de căsătorie…

Ce face un scoţian care are cinci fete nemăritate? Le lasă pe toate cinci să lingă o pastilă antibaby…

Un scoţian îşi întreabă fratele:

– Ce cadou îi faci soţiei tale de ziua ei?

– Toată dragostea mea!

– Şi atunci de Crăciun ce-ai să-i mai dai?

Ştiţi cînd puteţi fi siguri că a venit vara? Scoţienii îşi aruncă pomii de Crăciun…

Care sînt cele mai subţiri cărţi din lume? “Marile investiţii scoţiene în străinătate”, “Eroi italieni”, “Arta bucătăriei la englezi”, “Istoria culturii americane”, “Laureaţii români ai Premiului Nobel”.

Care e diferenţa dintre un scoţian şi o nucă de cocos? Nuca de cocos îţi dă de băut…

Joc de fotbal într-un sat scoţian. Înaintea începutului meciului, pentru alegerea terenului, arbitrul aruncă o monedă în sus. Rezultat: 4200 de răniţi.

Un fotbalist, venit de la un meci din Scoţia, se întîlneşte cu un vechi prieten:

– Cum a fost în Scoţia? îl întreabă prietenul.

– Am avut un meci minunat. Şi publicul scoţian a fost minunat.

– De ce?

– N-a aruncat nimic pe teren.

– Închipuie-ţi, spune un scoţian prietenului său, ieri s-a desfiinţat oficial clubul nostru de fotbal, cu toate că avea o existenţă de peste 30 de ani!

– De ce, ce fel de probleme au fost? vrea să ştie celălalt.

– Motivul a fost că am pierdut mingea…

Echipa naţională de fotbal a Scoţiei a cîştigat meciul. Antrenorul vine în cabine şi zice:

– Băieţi, aţi fost minunaţi, meritaţi pe deplin o mică răcorire. Hai, John, deschide fereastra!…

O tînără familie de scoţieni îşi plimbă copilul într-un cărucior. Se opresc în faţa unui magazin şi, după ce privesc vitrinele, intră înăuntru, lăsînd căruciorul pe trotuar. După ce tîrguiesc, pornesc mai departe. La un moment dat, femeia exclamă:

– Vai de mine, dragule, ăsta nu-i copilul nostru!

– Taci, spuse el. Căruciorul e mult mai bun.

Un englez şi un scoţian cinează împreună. După cină, plătesc. Englezul îi dă bacşiş chelnerului o liră sterlină.

– Să-i împărţiţi!

Scoţianul pune un penny pe masă şi zice:

– Înmulţiţi-i!

Cînd am venit la Londra nu aveam decît un singur şiling în buzunar. Cu acesti bani am început totul.

– Şi ce ai făcut cu un şiling?

– Am trimis o telegramă acasă să-mi trimită bani!

– Fiul meu vă datorează bani pentru un costum pe care i l-aţi făcut acum trei ani, îi spuse croitorului un scoţian care tocmai intrase în magazin.

– Şi dv. aţi venit să-mi daţi banii, nu-i aşa?

– Nu! Aş dori să-mi comand şi eu un costum în aceleaşi condiţii.

Un scoţian la un hotel evreiesc:

– Ce preţuri aveţi la camere?

– 20$ la etajul 1, 15$ la et. 2, 10$ la et.3 şi 5$ la et. 4.

– Nu ştiţi cumva un hotel cu zece etaje?

După ce mănîncă o singură stridie într-un restaurant, un scoţian moare cu stomacul perforat de perla naturală care se găsea în stridie şi pe care nu o băgase în seamă. Mergînd în urma carului mortuar, soţia decedatului se lamentează unei prietene:

– Noroc cu perla aia, că altfel nu aveam cu ce să-l duc la groapă!

După şase luni de fericire conjugală, Bill şi Jane şedeau în faţa focului liniştiţi, cînd se auzi un ciocănit în uşă. Bill se duse la uşă şi o deschise. Cine era? Soacra lui cu două geamantane.

– Vreau să stau aici, spuse dumneaei.

– Foarte bine. Acolo să stai, îi replică Bill trîntindu-i uşa în nas.

Un tînăr se prezintă la un patron de bar, scoţianul John.

– Sînt maseur. Pentru 20 de dolari pe lună sînt gata să vă masez dansatoarele.

– O.K.! Dacă aveţi banii la dv. puteţi începe.