Un ardelean, un oltean şi un moldovean stăteau în sala de aşteptare a unei maternităţi. La un moment dat, se stinge lampa şi ca un făcut toate damele lor nasc dintr-odată. După ce vine curentul, apare moaşa şi zice:

– Vă rog să ne scuzaţi, dar, în zarva care a fost pe întuneric, s-au schimbat copii şi trebuie să apelăm la înţelegerea şi spritul dv. practic în a identifica copiii cui aparţin. Aşa că, domnule, îi spune ardeleanului, vă rog să poftiţi şi să ne spuneţi care credeţi că e al dv.?

Ardeleanul intră şi se uită la copii.

– Ăsta-i, spune el, arătînd spre un copil care era negru.

– Cum, domnule, chiar ăsta credeţi că e al dv.? De ce nu luaţi pe unul din cei doi albi?

– Dar ce? Credeţi că îmi trebuie un moldovean sau un oltean?

Un oltean se întîlneşte cu un ardelean care ducea de legătoare o capră.

– Unde duci boul ăla? întreabă olteanul.

Contrariat, ardeleanul se uită spre animal termîndu-se de rîs, după care ripostează:

– Eşti chior, nu vezi că-i capră?

– Păi, eu cu capra vorbeam…

Doi ardeleni se întîlnesc pe un drum de ţară:

– Bună ziua, Ioane!

Se depărtează unul de altul, mergînd în sensuri opuse.

– Apăi bună ziua, Văsălie!

Se mai depărtează puţin…

– Apăi Ioane, un te du’?

Se mai depărtează puţin…

– Apăi mă duc la oraşu’…

Se mai depărtează puţin…

– D-apăi ce să faci tu la oraşu’, măi Ioane ?

Se mai depărtează puţin…

– Apăi mă duc să-mi iau muiere !

Se mai depărtează puţin…

– Apăi Ioane, ia-ţi muiere faină că altfel o f**i singur!

La ora de psihologie, profesorul (ardelean):

– Ştiţi de ce nu folosesc indienii degetul acesta? întreabă el arătînd al treilea deget de la mîna dreaptă.

Nimeni nu răspunde la întrebare.

– Fiindcă este al meu! continuă profesorul.

Coboară ciobanul de la munte să meargă la Sibiu. În gară, vede un chioşc şi cere o bere. Tipa îi dă o bere la cutie de tablă. Ciobanu’ scoate brişca, crapă cutia şi bea berea. Bineînţeles că nu se satură şi mai cere una… O ciopleşte şi pe asta… Mai cere una, după care tipa de le chioşc:

– Baciule, cutia aia are un inel, trage de el şi se deschide, de-aia e făcut.

Se uită baciul nostru şi zice:

– Inelu’ ăla e pentru ăia care nu au brişcă.

Doi ardeleni lucrau la Edison şi trebuiau să pună un stîlp în pămînt. Şeful îi vede că au făcut groapa şi apoi au măsurat stîlpul şi pleacă. Cînd se întoarce, vede că au pus stîlpul şi unul dintre ei era sus pe stîlp şi măsura. Şeful, mirat, îl întreabă ce face, de ce îl măsoară, că doar l-a măsurat jos? La care ardeleanul nostru răspunde:

– Da, jos i-am măsurat lungimea, acum îi măsor înălţimea.