Badea Gheorghe, negru de supărare, îsi ascutea săcurea în sopron.Hrîssst! Hrîssst! Apare badea Istvan:

– Apăi, no, sară bună, bade Gheorghe!

Gheorghe supărat nu răspunde, ascute mai departe săcurea.Hrîssst!Hrîssst!

– Bade Gheorghe spune ce s-o ‘ntîmplat că doar asară ne-om despărtît pretini la sticlă de pălincă?

Gheorghe nimic. Ascute mai departe săcurea.Hrîssst!Hrîsssst!

– Bade Gheorghe spune odată ce s-o ‘ntîmplat sî nu mă mai fierbe atîta?

– Mă, nu l-ot omorît voi pe Mihai Viteazul?

– Da, bade Gheorghe , da’asta o fost acu’patru , cinci sute de ani.

– Apăi să stiti voi c-ati belit pula, mă!

– De ce, bade Gheorghe?

– Păi, eu azi dimineată am aflat!