McGregor îi promisese fiului să-i dea cîte un sfert de liră pentru fiecare notă bună. Văzînd că de la un timp băiatul are numai note maxime, îl întreabă:

– Ascultă, John, nu prea te văd tocind. Nu cumva împarţi banii cu profesorul?

Domnul McGregor trimite o scrisoare ziarului local:

“… şi vă previn pentru ultima oară că, dacă veţi mai publica anecdote idioate pe seama aşa-zisei zgîrcenii a scoţienilor, n-o să mai împrumut niciodată amărîtul vostru de jurnal de la prietenul meu, McMulligan, care a cîştigat un abonament anual la concursul de cuvinte încrucişate!”

Doi scoţieni hotărăsc să se bată în duel. Pentru a nu fi descoperiţi că încalcă legea, vor trebui să se deplaseze la o distanţă considerabilă, într-un loc ferit, în poiana unei păduri. Scop în care e nevoie să ia trenul. Se duc amîndoi la gară:

– Daţi-mi un bilet dus, zice primul.

– Eşti pesimist, concluzionează celălalt. Eu iau dus şi întors.

– Nu-s pesimist, sînt econom. De obicei, mă întorc cu biletul adversarului.

Un scoţian se apropie de casiera unui teatru şi îi întinde o monedă.

– Doriţi să vă reţin un loc? întreabă casiera.

– Nu, asta este pentru dv. Voi reveni peste un sfert de oră cu soţia, iar dv. veţi spune că s-au vîndut toate biletele.

– Fac o cură de slăbire după sfatul medicului, îi povesteşte scoţianul prietenului său. Iau prînzul mai tîrziu şi mai iau deloc cina.

– Şi nu încalci niciodată regula asta?

– Niciodată!

– Foarte bine. Atunci te invit în seara asta la mine, la cină!

McGreggor îl întreabă pe prietenul său, McIntosh, proprietarul unei fabrici de confecţii:

– E adevărat că la fabrica ta se organizează o chetă în scopuri umanitare?

– Da.

– Şi tu ce dai?

– Eu dau aprobarea!