McGregor îi promisese fiului să-i dea cîte un sfert de liră pentru fiecare notă bună. Văzînd că de la un timp băiatul are numai note maxime, îl întreabă:
– Ascultă, John, nu prea te văd tocind. Nu cumva împarţi banii cu profesorul?
Domnul McGregor trimite o scrisoare ziarului local:
“… şi vă previn pentru ultima oară că, dacă veţi mai publica anecdote idioate pe seama aşa-zisei zgîrcenii a scoţienilor, n-o să mai împrumut niciodată amărîtul vostru de jurnal de la prietenul meu, McMulligan, care a cîştigat un abonament anual la concursul de cuvinte încrucişate!”
Doi scoţieni hotărăsc să se bată în duel. Pentru a nu fi descoperiţi că încalcă legea, vor trebui să se deplaseze la o distanţă considerabilă, într-un loc ferit, în poiana unei păduri. Scop în care e nevoie să ia trenul. Se duc amîndoi la gară:
– Daţi-mi un bilet dus, zice primul.
– Eşti pesimist, concluzionează celălalt. Eu iau dus şi întors.
– Nu-s pesimist, sînt econom. De obicei, mă întorc cu biletul adversarului.
Un scoţian se apropie de casiera unui teatru şi îi întinde o monedă.
– Doriţi să vă reţin un loc? întreabă casiera.
– Nu, asta este pentru dv. Voi reveni peste un sfert de oră cu soţia, iar dv. veţi spune că s-au vîndut toate biletele.
– Fac o cură de slăbire după sfatul medicului, îi povesteşte scoţianul prietenului său. Iau prînzul mai tîrziu şi mai iau deloc cina.
– Şi nu încalci niciodată regula asta?
– Niciodată!
– Foarte bine. Atunci te invit în seara asta la mine, la cină!
McGreggor îl întreabă pe prietenul său, McIntosh, proprietarul unei fabrici de confecţii:
– E adevărat că la fabrica ta se organizează o chetă în scopuri umanitare?
– Da.
– Şi tu ce dai?
– Eu dau aprobarea!